Ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste, nu ma iubeste... incercam sa aflu raspunsul rupind petalele unei margarete. Asta se intimpla pe la 12 ani, cind ma indragosteam nebuneste de vreun baiat pe care il intilneam la locul de joaca. In acea perioada nici nu asteptam sa imi spuna "te plac", "te iubesc" sau sa ma intrebe daca vreau sa ii devin iubita pentru ca floarea era cea care imi decidea soarta in ale amorului. Din cate imi amintesc, era un joc foarte placut... Cu timpul, lucrurile s-au mai schimbat, inima mea nu s-a mai predat in fata primul sosit la locul de joaca, am invatau ca "te iubesc" este o expresie pe care nu o poti spune oricui si nu o auzi de fiecare data cand iti doresti, iar acea margareta a ramas doar o floare intr-un decor, care nu imi mai poate decide soarta in ale iubirii...
Multor femei, printre care ma numar si eu, le face placere ca iubitul, partenerul sau sotul sa le spuna, macar din cand in cand, un "Te iubesc!". Dar de ce oare aceasta nevoie a auzi aceste vorbe? Eu, de exemplu, nu interpretez aceste cuvinte ca pe o confirmarea sau reconfirmare a sentimentelor pe care iubitul meu le are pentru mine. Atunci cand aud un "Te iubesc!" soptit, simt o bucurie greu de exprimat in cuvinte... imi dau un sentiment de multumire si fericire. Nu cersesc aceste cuvinte, pentru ca nu poti obliga pe cineva sa te iubeasca, daca nu simte cu adevarat acest lucru. Ar fi doar vorbe in vant, fara rost, lipsite de importanta. Lipsa acestor cuvinte poate naste durere atat pentru noi, femeile, cat si pentru barbati. Chiar si cei mai puternici barbati au nevoie de "Te iubesc!". Unii vor sa o auda mai des, altii macar o data in viata! De ce? Pentru ca suntem oameni si avem nevoie de iubire, comunicare, sa ni se spuna ca suntem unici in felul nostru, ca suntem importanti pentru partener etc. Sunt niste asteptari normale si dorite de fiecare dintre noi! Iti spun "Te iubesc!". A fost chiar asa de greu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu